"Copilul Nimanui", un film despre SD

      O pereche tanara de parinti, ce au intampinat fiecare dintre ei situatii grele de-a lungul timpului, atat cu ei insisi cat si cu membri familiilor lor, au crezut ca fericirea le-a batut intr-un sfarsit la usa, cand pe langa baietelul maricel ce il aveau deja, a aparut in viata lor o minune dubla: o pereche de gemeni, tot baietei. Dar, nu, aceasta fericire va fi umbrita de vesnica si dintotdeuna preluare a controlului de catre unul dintre membri familiei, in acest caz, al mamei mamei baietelului si gemenilor. Si, astfel se porneste un intreg calvar, o intreaga disputa de controlare a puterii, de manipulare, de posesivitate, de revarsare a asa presupusei si invocatei dragoste parintesti, doar, aparenta liniste din sanul familiei si daruire, este brusc intrerupta de momentul in care se afla ca unul dintre gemeni este un bebelus cu necesitati speciale, mai exact, purtator al Sindromului Down. Si intregul calvar, iad, se dezlantuie cand mama lor decide sa-l dea inspre adoptie, considerand ca nu ii poate oferi ingrijirea speciala de care are nevoie. Ea intalneste o pereche de parinti ce au in grija 15 copii cu necesitati speciale, ca si a bebelusului ei, 11 dintre ei fiind la randul lor adoptati. Frica de necunoscut, si a faptului ca nu este capabila sa ii ofere ceea ce are el nevoie in cresterea lui mai aparte, declanseaza un razboi in famila ei, parintii pe de o parte, si fratii, pe de aceeasi, parte, se pare. Mama ei nu accepta ca ea sa-l dea pe bebelus inspre adoptie, fiind de parere ca dragostea din familie si protectia, atentia nemasurata, scapata de sub control, il vor face sa fie un copil fericit peste ani.nu asta opineaza insa si mama baietilor, 3 la numar.

     Astfel, se calca peste orice asa zisa dragoste parinteasca, se terfeleste caracterul si deciziile unui copil, ce acum este adult si parinte, la randul lui, doar din dorinta exagerata de a detine controlul, puterea, manipularea, setea de a castiga mereu, indiferent prin ce scop si mijloc, destrama definitiv asa aparenta familie mare si fericita, aceasta holograma. Si, desigur, se apeleaza la orice metode, fie ca depasesc limitele normalului sau nu. Procesul intentat de mama fiicei sale, de a nu da copilul inspre adoptie, si de a-l da bunicilor inspre crestere, ei stiind exact ce necesitati aparte are bebelusul, desigur, a incins spiritele si la propriu si la figurat si a impins limitele mult prea departe decat s-ar fi putut anticipa. Impactul a distrus orice firmitura posibila sa mai repare, reintregeasca familia mare. Si fratii au indraznit sa aibe propria lor parere, intr-un sfarsit.parere, ce nu prea a fost pe aceeasi lungime de unda cu a mamei lor. Si asa zisa conformare a mamei lor, la aflarea deciziei judecatorului, in favoarea familiei cu 15 copii cu nevoi speciale, deci, a adoptiei bebelusului purtator al SD, va prinde iar culoare cand vine pe lume, bebelusul unuia dintre frati, el trasand din timp limitele, cand si unde sa nu se exagereze cu dragostea si protectia nemasurata. Setea si pofta de control s-a reaprins, iar masca de intelept si fair-play purtata acum de bunici, aceeasi bunici, care au trecut peste dragostea si intelegerea unuia dintre proprii lor copii, zambeste sarcastic, cand de dupa usa, fiica ce tocmai a fost pusa la zid, o vede din prag. Finalul este genial!

    Eu nu cred in resemnarea si cainta bunicei. Poate ma insel, spre binele macar al unora dintre copii si nepoti.

    Am trait si inca mai traiesc, in peajma mea, cu un astfel de personaj posesiv, orbit de control si putere. Dragostea ce o proclama si o invoca, chiar nu scuza scopul si mijloacele ce le-a ales sa tina aproape o familie unita. unii oameni, oricat si orice, si oricum i-ai aborda, chiar nu au capacitatea sa reflecteze si sa vada si dintr-un alt punct de vedere.sunt setati, precum un program de calculator, sa vada, sa gandeasca si sa simta numai intr-un singur mod, asa cum vor ei. Nu accepta o alta parere, o alta posibilitate. Ei detin controlul, indiferent daca este si unul normal. Asta nu are nici cea mai mica importanta. Dragostea lor bolnava, si protectia exagerata, orgoliul scapat de sub control, sunt cele ce le guverneaza viata lor si pe cea a celor din jur, desigur. Manipularea le este icoana, Dumnezeu este luat in deradere, doar de fatada, pt. eticheta ireprosabila in fata lumii intregi. Generozitatea aparenta, ascunde numai ipocrizie si nimicnicie. Mintea le este de mult o leguma, in coma.sufletul si l-au vandut de mult si pe el, pe ovatiunea publicului nestiutor.

      Eu inca mai cred intr-o plata a acestor  modalitati nepotrivite parintesti de a creste, educa si iubi un copil. Si faptul ca am indraznit sa ma rascol impotriva unui asemenea comportament, mi-a adus, cum era si de asteptat, o existenta aproape imposibil de suportat. Dar, tocmai aceasta situatie dificila, ma face o supravietuitoare fericita, caci da, am scapat de frica, de teama, de groaza de a ma afla sub controlul unui om bolnav.

      Si, acum, chiar de mai  am ceva probleme de rezolvat cu mine insumi, sunt capabila sa ripostez, sa imi sustin ideile, sa mi le fac daca nu respectate si acceptate, macar neapelate.

     Dragostea, protectia, educarea, cresterea, indrumarea, atentia, daruirea, mustrarea, reprosul, isi au proportionalitatea lor bine stabilita, de o lege nescrisa, asa cum tot aceasta lege nescrisa a admis astfel de oameni sa existe si astfel de situatii sa fie infruntate,acceptate, manuite. Este loc sub soare, pt. toti, insa, nu si in inima si viata mea. Am puterea sa decid cine imi ramane alaturi, si pe cine sa indepartez, cu voce tare ori tacit. Its  about choices, after all! MY CHOICES, NOT YOURS !

    Si alegerea mea este sa ador si sa protejez, insa nu cu orice pret, fericirea si bunastarea familiei mele, de acum :))