marți, 16 octombrie 2012

Daca Iuliana Ionescu, a decis sa va vorbeasca de la suflet pentru suflet, in aceeasi nota de optimism, credinta si speranta va spun si eu ca va asteptam cu mare drag sa ne vedem, sa privim DINCOLO DE APARENTE, sa ne bucuram impreuna de reusitele acestor suflete deosebite. Va invitam dragi parinti sa cunoasteti alte suflete dedicate copilasilor lor, sa descoperiti ca exista cineva care e dispus sa va asculte oricand , indiferent daca e doar un gand sau o problema care cere urgent o solutie. Va astept dragele mele mamici sa descoperiti povestea , experienta altor mamici ai unor copilasi deosebiti, care ne-au demostrat si ne demostreaza in continuare ca, ei reusesc sa priveasca DINCOLO DE APARENTE.

www.alexandra-ababi.blogspot.com
"Copilul Nimanui", un film despre SD

      O pereche tanara de parinti, ce au intampinat fiecare dintre ei situatii grele de-a lungul timpului, atat cu ei insisi cat si cu membri familiilor lor, au crezut ca fericirea le-a batut intr-un sfarsit la usa, cand pe langa baietelul maricel ce il aveau deja, a aparut in viata lor o minune dubla: o pereche de gemeni, tot baietei. Dar, nu, aceasta fericire va fi umbrita de vesnica si dintotdeuna preluare a controlului de catre unul dintre membri familiei, in acest caz, al mamei mamei baietelului si gemenilor. Si, astfel se porneste un intreg calvar, o intreaga disputa de controlare a puterii, de manipulare, de posesivitate, de revarsare a asa presupusei si invocatei dragoste parintesti, doar, aparenta liniste din sanul familiei si daruire, este brusc intrerupta de momentul in care se afla ca unul dintre gemeni este un bebelus cu necesitati speciale, mai exact, purtator al Sindromului Down. Si intregul calvar, iad, se dezlantuie cand mama lor decide sa-l dea inspre adoptie, considerand ca nu ii poate oferi ingrijirea speciala de care are nevoie. Ea intalneste o pereche de parinti ce au in grija 15 copii cu necesitati speciale, ca si a bebelusului ei, 11 dintre ei fiind la randul lor adoptati. Frica de necunoscut, si a faptului ca nu este capabila sa ii ofere ceea ce are el nevoie in cresterea lui mai aparte, declanseaza un razboi in famila ei, parintii pe de o parte, si fratii, pe de aceeasi, parte, se pare. Mama ei nu accepta ca ea sa-l dea pe bebelus inspre adoptie, fiind de parere ca dragostea din familie si protectia, atentia nemasurata, scapata de sub control, il vor face sa fie un copil fericit peste ani.nu asta opineaza insa si mama baietilor, 3 la numar.
     Astfel, se calca peste orice asa zisa dragoste parinteasca, se terfeleste caracterul si deciziile unui copil, ce acum este adult si parinte, la randul lui, doar din dorinta exagerata de a detine controlul, puterea, manipularea, setea de a castiga mereu, indiferent prin ce scop si mijloc, destrama definitiv asa aparenta familie mare si fericita, aceasta holograma. Si, desigur, se apeleaza la orice metode, fie ca depasesc limitele normalului sau nu. Procesul intentat de mama fiicei sale, de a nu da copilul inspre adoptie, si de a-l da bunicilor inspre crestere, ei stiind exact ce necesitati aparte are bebelusul, desigur, a incins spiritele si la propriu si la figurat si a impins limitele mult prea departe decat s-ar fi putut anticipa. Impactul a distrus orice firmitura posibila sa mai repare, reintregeasca familia mare. Si fratii au indraznit sa aibe propria lor parere, intr-un sfarsit.parere, ce nu prea a fost pe aceeasi lungime de unda cu a mamei lor. Si asa zisa conformare a mamei lor, la aflarea deciziei judecatorului, in favoarea familiei cu 15 copii cu nevoi speciale, deci, a adoptiei bebelusului purtator al SD, va prinde iar culoare cand vine pe lume, bebelusul unuia dintre frati, el trasand din timp limitele, cand si unde sa nu se exagereze cu dragostea si protectia nemasurata. Setea si pofta de control s-a reaprins, iar masca de intelept si fair-play purtata acum de bunici, aceeasi bunici, care au trecut peste dragostea si intelegerea unuia dintre proprii lor copii, zambeste sarcastic, cand de dupa usa, fiica ce tocmai a fost pusa la zid, o vede din prag. Finalul este genial!
    Eu nu cred in resemnarea si cainta bunicei. Poate ma insel, spre binele macar al unora dintre copii si nepoti.
    Am trait si inca mai traiesc, in peajma mea, cu un astfel de personaj posesiv, orbit de control si putere. Dragostea ce o proclama si o invoca, chiar nu scuza scopul si mijloacele ce le-a ales sa tina aproape o familie unita. unii oameni, oricat si orice, si oricum i-ai aborda, chiar nu au capacitatea sa reflecteze si sa vada si dintr-un alt punct de vedere.sunt setati, precum un program de calculator, sa vada, sa gandeasca si sa simta numai intr-un singur mod, asa cum vor ei. Nu accepta o alta parere, o alta posibilitate. Ei detin controlul, indiferent daca este si unul normal. Asta nu are nici cea mai mica importanta. Dragostea lor bolnava, si protectia exagerata, orgoliul scapat de sub control, sunt cele ce le guverneaza viata lor si pe cea a celor din jur, desigur. Manipularea le este icoana, Dumnezeu este luat in deradere, doar de fatada, pt. eticheta ireprosabila in fata lumii intregi. Generozitatea aparenta, ascunde numai ipocrizie si nimicnicie. Mintea le este de mult o leguma, in coma.sufletul si l-au vandut de mult si pe el, pe ovatiunea publicului nestiutor.
      Eu inca mai cred intr-o plata a acestor  modalitati nepotrivite parintesti de a creste, educa si iubi un copil. Si faptul ca am indraznit sa ma rascol impotriva unui asemenea comportament, mi-a adus, cum era si de asteptat, o existenta aproape imposibil de suportat. Dar, tocmai aceasta situatie dificila, ma face o supravietuitoare fericita, caci da, am scapat de frica, de teama, de groaza de a ma afla sub controlul unui om bolnav.
      Si, acum, chiar de mai  am ceva probleme de rezolvat cu mine insumi, sunt capabila sa ripostez, sa imi sustin ideile, sa mi le fac daca nu respectate si acceptate, macar neapelate.
     Dragostea, protectia, educarea, cresterea, indrumarea, atentia, daruirea, mustrarea, reprosul, isi au proportionalitatea lor bine stabilita, de o lege nescrisa, asa cum tot aceasta lege nescrisa a admis astfel de oameni sa existe si astfel de situatii sa fie infruntate,acceptate, manuite. Este loc sub soare, pt. toti, insa, nu si in inima si viata mea. Am puterea sa decid cine imi ramane alaturi, si pe cine sa indepartez, cu voce tare ori tacit. Its  about choices, after all! MY CHOICES, NOT YOURS !
    Si alegerea mea este sa ador si sa protejez, insa nu cu orice pret, fericirea si bunastarea familiei mele, de acum :))

vineri, 12 octombrie 2012

spectacol caritabil, 23 octombrie 2012

chiar nu stiu cum va evolua acest gand, aceasta idee de voluntariat...cert este ca imi place cum este perceput de cei din juru-mi, pentru moment. sper sa nu intampin prea multe piedici si chipuri incruntate, obosite, ce nu schiteaza niciun semn. sunt constienta ca voi avea mult de furca in acest demers, ca va fi o lupta acerba cu mine insami mai ales..sa imi infrang anumite conceptii prost conturate si sa schimb de voi putea altele si mai prost conturate decat sunt ale mele. este de-a dreptul indraznet, poate chiar prea naiv, sa cred ca voi fi intampinata cu bratele deschise si cu zambete largi, autentice. ma astept la suficient de multe respingeri si atitudini deloc onorante, insa ma voi incapatana destul cat sa nu abdic de la ce mi-am pus in gand, sa nu-l tradez. am prins ideea si ca trebuie sa schimb eu insami putin din elan, din atitudinea-mi parca putin prea entuziasta.

credibilitatea , caci despre asta este vorba in voluntariat, se castiga al naibilor de greu. e nevoie de mult tact, o tona de rabdare, calm si echilibru. balanta nu are voie sa se miste, e musai sa stea pe loc, intr-un punct fix, pentru ca succesul sa fie in talerele sale. e o munca titanica, de sisif parese..sa tii balanta in perfect echilibru. insa, o voi risca si pe aceasta, sa tin balanta cat mai in echilibru. asa sa-mi ajute cerul si oamenii ce-i voi intalni in cale-mi! si de va fi si vreunul dintre ei, sa-mi puna piedici, fie, desi parca as prefera sa stea deoparte..daca de implicat si de daruit nu va voi ori chiar sti. imi va usura munca si imi va scuti nervii de o aparitie. si daca totusi se incapataneaza, ma voi incapata si eu :) de cedat, eu nu cedez!

acelasi voluntar, iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.
HBS, Cristina Tudor.

marți, 17 ianuarie 2012

sansa la o viata decenta, de bun simt, incotro ?!

intreaga romanie este in flacari..arde incet, dar sigur, inspre cenusa si scrum.

oameni avuti, saraci, umili, needucati ori prea licentiati au iesit in strada pentru a-si exercita dreptul la viata....la traiul bun, incalcat cu buna stiinta de al tarii conducator.
demostratii fel si fel, mitinguri, pancarte, vorbe grele se scandeaza in continuu de vreo 5 zile incoace. violente nepermise, scapate de sub controlul autoritatilor (in) competente. mai exact, dezumanizare, rand pe rand, cu fiecare om agresat si batjocorit din exces de zel si abuz in serviciu.

o tara a nimanui, de cateva zile incoace.
conducerea se-mparte si ea, in pro si contra marinarului titanicului in delir.consecintele acestei degringolade ?! o alta zi de proteste! si autismul declansat al intregului echiapaj din cabina de conducere!

drepturile, libertatea, sansele egale, traiul bun, decent, de bun simt, incotro ?! ce ati facut cu ele stimati edili ?! unde le-ati aruncat ?! peste ce bord, al carei nave de croaziere ?!

si eu sunt un posibil protestatar, pasnic, recunosc, nu foarte impulsiv. si eu doresc sa-mi exercit drepturile incalcate printr-o contestatie in fata comisiei de exptertiza medicala. si acesta-i numai primul pas. caci vor urma si altii, iar de situatia o va impune, ma voi alatura miilor de oameni , in strada, pana vom ingheta de tot, si la trup, si la minte, si la suflet!!! ori, pana ce autismul va fi stabilizat, innabusit cumva, printre randurile echipajului dezertor!

romania ?! unde esti ?! romanule, ridica-te din somnu-ti cel de moarte si lupta pentru viata si libertatea ta, la naiba!!! pentru copiii tai! ca ei sa fie in fapt, salvarea intregului neam stramosesc!!! curaj, tupeu, indrazneala maxima!!!

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Voluntariat...

Incep sa intampin piedici in acest demers nobil si rar, indraznet chiar.

Oare de ce anume este nevoie in abordarea sa pentru a fi si corect inteles?! De ce fel de argumente pertinente si puternice?! De ce fel de detalii si amanunte, poate iesite putin din conceptul de pertinent?! De ce fel de minti si inimi ?! De ce fel de strategii, plan de marketing, PR?! Hm..trebuie sa cercetez mai in adancuri decat as fi crezut. Sa imi alcatuiesc o abordare diferita, ingenioasa. Sa ating acele minti si inimi, aparent de neatins.

Care va fi modul, strategia?!Incapatanare, tatonare, informare, intoarcere continua la discutiile obtuze, pana ce va fi cedat o parghie.Acea parghie ce o putem transforma in ceva durabil, frumos, aparte, gingas, parghia dintre oameni si alti oameni.

A fi voluntar...oare este o provocare mult prea indrazneata?! Ce nu are aplicanti, participanti?! Oare este una dintre acele fise de post intangibile!?! Eu refuz sa cred aceasta.Si consider inca, cu toata taria, ca zerourile din rubrica de salariu nu vor face din acea fisa aparent intangibila, una dorita...oricate zerouri ar fi scrise si citite.

Multumirea interioara cui o lasam?! In ce rubrica o inscriem?! poate la hobby-uri, ca tot nu dam importanta acestora, in completarea fisei in cauza.Oare chiar nu avem nevoie de aceasta multumire interioara? Avem nevoie doar de zerouri care sa ne implineasca anumite dorinte exagerate si extravagante?! Nu stiu...eu personal, nu sunt intreaga doar cu zerouri in cont. Si pentru a ma completa, pt. a fi un tot, am disperata nevoie de multumirea interioara!!!

Sunt naiva, nu?! Stiu, nu esti singurul ce ma alinta astfel. DAR, numai asa pot eu sa exist..daruind, si bucurandu-ma nespus de un feedback pe masura daruirii mele! Si chiar de nu e asa, eu sunt multumita in sinea mea, sufletul meu zambeste! Ce sa fac, daca nu ma complac in situatii de pasivitate voita ori inconstienta...

marți, 10 ianuarie 2012

Parinte drag, cu o cascada de ganduri si trairi ce ropota in contradictoriu, indrazneste sa fii altfel! indrazneste sa faci lucrurile din gand sa se si intample! indrazneste sa te implici! indrazneste sa iti pese, prin actiune, nu doar prin pasivitate! indrazneste sa vorbesti cu voce tare, clar, raspicat! indrazneste sa iti deschizi inima, depaseste-ti temerile si limitele!
indrazneste sa inveti, reinveti ce inseamna arta de a comunica, de o socializa, de a interactiona cu oameni, despre oameni! indrazneste sa impartasesti, sa te lasi mangaiat, sa ceri ajutorul, sa recunosti ca ai nevoie de sustinere, de indrumare specializata, informare corecta, la zi! indrazneste sa iti cunosti drepturile, sansele, optiunile reale de recuperare, tratamente speciale, terapii in beneficiul micutului / micutei tale! indrazneste sa ti le exerciti, ferm, bine argumentat si documentat, insa pe un ton cald, pertinent!
indrazneste sa iei atitudine! schimbarea incepe cu tine! abia apoi, treptat, cu tact, rabdare si buna vointa, diplomatie, si zambete largi, autentice, poti indrazni sa ai pretentii la un feedback pe masura!
Parinte drag, indrazneste sa imi dai mana! lasa-ma sa te tin de mana! lasa-ma sa iti arat ca imi pasa de tine si de micutul / micuta ta! pentru ca si eu, la randu-mi sunt parinte, si imi doresc ca micutii nostri, sa aibe sanse egale, reale in mijlocul celorlalti copii ai societatii noastre romanesti! imi doresc o lume mai buna pentru ei, unde predudecatile sa fie innabusite prin sustinerea unor astfel de cauze nobile, prin care investim in viitorul societatii romanesti. caci viitorul, sunt ei, copiii nostri, fie ei sanatosi, sau cu dizabiltati!

Un gand de parinte pentru tine, un alt parinte,
Voluntar,Iuliana Ionescu, mamica de Viviana si Victor.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

chiar nu stiu cum va evolua acest gand, aceasta idee de voluntariat...cert este ca imi place cum este perceput de cei din juru-mi, pentru moment. sper sa nu intampin prea multe piedici si chipuri incruntate, obosite, ce nu schiteaza niciun semn. sunt constienta ca voi avea mult de furca in acest demers, ca va fi o lupta acerba cu mine insami mai ales..sa imi infrang anumite conceptii prost conturate si sa schimb de voi putea altele si mai prost conturate decat sunt ale mele. este de-a dreptul indraznet, poate chiar prea naiv, sa cred ca voi fi intampinata cu bratele deschise si cu zambete largi, autentice. ma astept la suficient de multe respingeri si atitudini deloc onorante, insa ma voi incapatana destul cat sa nu abdic de la ce mi-am pus in gand, sa nu-l tradez. am prins ideea si ca trebuie sa schimb eu insami putin din elan, din atitudinea-mi parca putin prea entuziasta.

credibilitatea , caci despre asta este vorba in voluntariat, se castiga al naibilor de greu. e nevoie de mult tact, o tona de rabdare, calm si echilibru. balanta nu are voie sa se miste, e musai sa stea pe loc, intr-un punct fix, pentru ca succesul sa fie in talerele sale. e o munca titanica, de sisif parese..sa tii balanta in perfect echilibru. insa, o voi risca si pe aceasta, sa tin balanta cat mai in echilibru. asa sa-mi ajute cerul si oamenii ce-i voi intalni in cale-mi! si de va fi si vreunul dintre ei, sa-mi puna piedici, fie, desi parca as prefera sa stea deoparte..daca de implicat si de daruit nu va voi ori chiar sti. imi va usura munca si imi va scuti nervii de o aparitie. si daca totusi se incapataneaza, ma voi incapata si eu :) de cedat, eu nu cedez!

acelasi voluntar, iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.