chiar nu stiu cum va evolua acest gand, aceasta idee de voluntariat...cert este ca imi place cum este perceput de cei din juru-mi, pentru moment. sper sa nu intampin prea multe piedici si chipuri incruntate, obosite, ce nu schiteaza niciun semn. sunt constienta ca voi avea mult de furca in acest demers, ca va fi o lupta acerba cu mine insami mai ales..sa imi infrang anumite conceptii prost conturate si sa schimb de voi putea altele si mai prost conturate decat sunt ale mele. este de-a dreptul indraznet, poate chiar prea naiv, sa cred ca voi fi intampinata cu bratele deschise si cu zambete largi, autentice. ma astept la suficient de multe respingeri si atitudini deloc onorante, insa ma voi incapatana destul cat sa nu abdic de la ce mi-am pus in gand, sa nu-l tradez. am prins ideea si ca trebuie sa schimb eu insami putin din elan, din atitudinea-mi parca putin prea entuziasta.

credibilitatea , caci despre asta este vorba in voluntariat, se castiga al naibilor de greu. e nevoie de mult tact, o tona de rabdare, calm si echilibru. balanta nu are voie sa se miste, e musai sa stea pe loc, intr-un punct fix, pentru ca succesul sa fie in talerele sale. e o munca titanica, de sisif parese..sa tii balanta in perfect echilibru. insa, o voi risca si pe aceasta, sa tin balanta cat mai in echilibru. asa sa-mi ajute cerul si oamenii ce-i voi intalni in cale-mi! si de va fi si vreunul dintre ei, sa-mi puna piedici, fie, desi parca as prefera sa stea deoparte..daca de implicat si de daruit nu va voi ori chiar sti. imi va usura munca si imi va scuti nervii de o aparitie. si daca totusi se incapataneaza, ma voi incapata si eu :) de cedat, eu nu cedez!

acelasi voluntar, iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.