Voluntariat...

Incep sa intampin piedici in acest demers nobil si rar, indraznet chiar.

Oare de ce anume este nevoie in abordarea sa pentru a fi si corect inteles?! De ce fel de argumente pertinente si puternice?! De ce fel de detalii si amanunte, poate iesite putin din conceptul de pertinent?! De ce fel de minti si inimi ?! De ce fel de strategii, plan de marketing, PR?! Hm..trebuie sa cercetez mai in adancuri decat as fi crezut. Sa imi alcatuiesc o abordare diferita, ingenioasa. Sa ating acele minti si inimi, aparent de neatins.

Care va fi modul, strategia?!Incapatanare, tatonare, informare, intoarcere continua la discutiile obtuze, pana ce va fi cedat o parghie.Acea parghie ce o putem transforma in ceva durabil, frumos, aparte, gingas, parghia dintre oameni si alti oameni.

A fi voluntar...oare este o provocare mult prea indrazneata?! Ce nu are aplicanti, participanti?! Oare este una dintre acele fise de post intangibile!?! Eu refuz sa cred aceasta.Si consider inca, cu toata taria, ca zerourile din rubrica de salariu nu vor face din acea fisa aparent intangibila, una dorita...oricate zerouri ar fi scrise si citite.

Multumirea interioara cui o lasam?! In ce rubrica o inscriem?! poate la hobby-uri, ca tot nu dam importanta acestora, in completarea fisei in cauza.Oare chiar nu avem nevoie de aceasta multumire interioara? Avem nevoie doar de zerouri care sa ne implineasca anumite dorinte exagerate si extravagante?! Nu stiu...eu personal, nu sunt intreaga doar cu zerouri in cont. Si pentru a ma completa, pt. a fi un tot, am disperata nevoie de multumirea interioara!!!

Sunt naiva, nu?! Stiu, nu esti singurul ce ma alinta astfel. DAR, numai asa pot eu sa exist..daruind, si bucurandu-ma nespus de un feedback pe masura daruirii mele! Si chiar de nu e asa, eu sunt multumita in sinea mea, sufletul meu zambeste! Ce sa fac, daca nu ma complac in situatii de pasivitate voita ori inconstienta...