POVESTEA SPIRITULUI SFANT, PASAREA INTELEPCIUNII SAU PASAREA DE FOC

A fost odata o pasare de foc, care la inceputuri a fost si ea ca toate celelalte pasari..Ea insa se deosebea de toate celelalte prin faptul ca iubea foarte mult oamenii, in special copiii pe care ii ajuta in mod tainic pentru ca ea avea cheia tuturor stiintelor pamantesti; copiii, in joaca lor, o numeau "pasarea intelepciunii". De cate ori cineva, un copil, avea nevoie de vreun raspuns ori se afla in vreun pericol, se gandea la aceasta pasare, aceasta spunandu-i in mod tainic cheia; era atotprezenta. Si pentru ca avea un suflet plin de iubire, dragoste si bunatate, noaptea, penele ei deveneau stralucitoare si radiau precum razele de soare, incat in zborul ei parea o stea miscatoare. Oamenii mari ii spuneau "stea cazatoare" si se grabeau sa-si puna o dorinta la vederea sa, aceasta indeplinindule-o cu dragoste. Asa se face ca in acele vremi, cu totii traiau fericiti si in pace: copii si parinti iar pasarea de foc traia printre ei, gata oricand sa le sara in ajutor., veghiindu-i cu atotputernicia sa.

Dar veni o zi cand pasarea simti ca i se apropie moartea. Atunci, "pasarea intelepciunii" pentru ca iubea enorm de mult pamantenii isi arunca pentru ultima oara privirea spre oameni, corpul devenind de o stralucire orbitoare,de foc, si-si lua cu ultimile puteri zborul spre cer, spre inaltimi, acolo, spre casa cereasca, la Dumnezeu Tatal.In drumul spre cer, privind pamantenii cu dragoste, ochii sai plangeau abundent iar lacrimile cadeau pe pamant , transformandu-se in flori de crin alb si pur, pe care ingerii pazitori ai fiecarui copil ori om le culegea, formand coronite albe din flori de crin.

Se spune ca de atunci si pana astazi fiecare om ori copil, la sfarsitul zilei daca a savarsit fapte bune, implinindu-si indatoririle zilnice, ajutandu-i pe cei mai slabi decat el, primeste in dar o astfel de coronita; ingerul lui pazitor i-o aseaza tainic pe perna inainte de a adormi, visul devenindu-i o joaca cu ingeri, in care Isus si Fecioara Maria ii vegheaza cu dragostea lor eterna.

Bunicii nostri povestesc cum insusi Isus, fiul unic al lui Dumnezeu Tatal, in viata sa pamanteana a cules astfel de flori de crin.

Urma zborului sau suprem se vede uneori in zilele senine de vara, cand dupa ploaie rasare curcubeul, legatura tainica dintre cer si pamant.

De atunci, toti regii si reginele pamantului, la incoronare poarta coronita din flori de crin.

Pasarea intelepciunii sau de foc, a ramas acolo in inalturi pentru totdeauna, alaturi de Dumnezeu Tatal iar noi oamenii, daca ingenunchem in fata sa, si o rugam cu patima cheia vreunui raspuns, in dragostea-i nemarginita si nemuritoare ne asculta ruga. Ea se numeste cu adevarat Sfantul Duh, fiind atotputernica si eterna.Si cand noi dorim ca Ea sa vina la noi, ne facem semnul sfintei cruci: a Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh! Amin!

cum Pasarea Intelepciunii iubea oamenii, asa umil, in nemernicia mea de pacatos de rand, ii iubesc la randu-mi. si vreau sa reinvat ce inseamna a darui, a iubi, a fi bun, generos, a intelege suferinta si a o eredica cumva, intr-un fel...mai aparte, prin voluntariat :)

voluntar iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.

ce zi minunata a fost cea de ieri, 18 decembrie :) am intalnit oameni minunati, sensibili, gingasi, fragili, nobili si rari, in realitatea cruda si dura a celei de astazi. oameni, ce fac diferenta!!! si care, prin ceea ce sunt zi de zi, in viata lor, isi depasesc orice limite si orice conceptii prost intelese si judecate. binecuvantarea si sansa, stropul de noroc, de a ma afla in compania asemenor...... oameni, nu este deloc intamplatoare, stiu sigur!!! intalnirea lor, cu ei, m-a facut sa "ma trezesc" din starea de amorteala ce m-a stapanit in ultima perioada.si sa imi redoresc, mai mult ca oricand, sa traiesc!! sa ma bucur de ce am langa mine, in preajma mea, zi de zi. sa fac din ce am, o binecuvantare, o stare, o mica minune!!! sa daruiesc, sa ofer, sa dau...celor ce au nevoie de zambetul, imbratisarea, gandul si sufletul meu :) am reinvatat ce inseamna sa crezi in caracterul si sufletul unui om...pe care nu il cunosti, doar l-ai zarit, ca un nume sau ca o actiune, pe o retea de socializare. am redescoperit minunea de a fi om, printre oameni.ce cadou mai frumos mi-as fi putut dori pt. acest craciun?! niciunul, caci acesta este darul ce mi se potriveste si pe care l-am ravnit si asteptat atata timp :) iti multumesc, mosule pt. faptul ca existi!

as dori sa accentuez un lucru extrem de important: ideea crearii acestui blog este rezultanta dintre like-uri, comment-uri si intalnire in persona a unora dintre "spiridusii" ce au participat la caravana vaii screzii din ziua de 18 decembrie 2011. oameni ca mine, ca tine. cu mult sau cu putin. cu bucurii sau cu necazuri. cu asteptari sau deziluzii. cu suflet si prejudecati innabusite in cauze nobile. cu povesti proprii, anonime. oameni ce au reinvatat, daca au tins sa uite candva, ce inseamna necazul, durerea. oameni ce au dat mai departe, au impartit, au daruit. oameni frumosi in interior, greu incercati multi dintre ei. suflete sensibile ale caror lacrimi s-au preschimbat in zambet si stare de bine.

sunt onorata, binecuvantata si extrem de fericita ca i-am intalnit, fie si asa, pe fuga, in descarcatul portbagajelor intetate cu provizii fel si fel.

pe unii oameni insa, intentionez sa-i cunosc mai din- aproape, sa le stiu povestea si cum au reusit sa razbeasca, sa fie generosi, sa vrea sa daruiasca la randul lor mai departe. alaturi si impreuna cu ei, stiu sigur ca voi razbi si eu.

acelasi voluntar iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.

18 decembrie 2011, ora 9 si jumatate dimineata, parcare kauffland, cartier albert. ( dupa mcdonalds, pe dreapta, zona de nord a orasului ploiesti, inspre iesirea din oras)

povestea acestei zile incepe putin mai in urma, cand o doamna distinsa in grad si fel de a fi, mi-a aruncat o vorba, pe fuga, printre cele deja alergate pe care le schimbam intre o masina de spalat,aspirator, gatit, decorat si cadourile de sub brad- eu, si pregatirea pt. petrecerea de craciun de la sediu, si a cadourilor copiilor angajatilor- ea.
o stire a tot circulat pe vestita retea de socializare, face book. stirea suna cam asa:" incendiu de proportii la asezamantul de copii si batrani din valea plopului.cantina si sala de mese complet distruse, arse, facute scrum.peste 400 de copii, au ramas fara acoperis si provizii, in prag de craciun.parintele tanase, ingerul acestui loc si al acestor suflete, este din nou la datorie, in post." valea plopului.valea screzii.valenii de munte. judetul prahova.romania.
mi-a incoltit o idee fulger in gand, sa pregatesc si eu, din multul sau picul ce il am, un pachet pentru copii si cele necesare, in momente de maxima urgenta. gandit si facut, pregatit.
apoi, bineinteles, ca facebook-ul ne-a oferit posibilitatea sa schimbam opinii si pareri despre aceasta stire a momentului.s-a dat drumul la mobilizare, la adunare.
asociatia pro vita, dna oana tataru, apoi, gabriel alecu, simona dragutescu au fost persoanele cu care eu am intrat in contact, pe nepusa masa, dupa ce am dat cateva like-uri si comment-uri la aceasta stire. a inceput agitatia..transportul! s-a rezolvat , desigur, cum altfel, intr-o astfel de cauza .
uitasem, sau pur si simplu chiar nu m-am gandit, am omis de fapt, care este rolul meu in aceasta situatie total inopinanta si nepremeditata?! VOLUNTAR!

valea screzii. agitatie mare.masini mari, mici.oameni si oameni. portbagaje pline, intetate cu provizii, alimente, si alte produse trebuincioase. si frig!! foarte frig!
nu ne cunosteam om cu persoana, decat din mers, din schimbul de comment-uri pe facebook. unii erau deja profesionisti in astfel de cauze.si cu totii, impreuna, adunati din toate colturile tarii, si la propriu si la figurat, am devenit, pe nesimtite, VOLUNTARI!
ce inseamna aceasta sintagma, acest cuvant...18 decembrie 2011, valea screzii, precum scrie pe insigna mea de pe geaca.
deci: constiinta romaneasca, bat-o vina, poate fi trezita....si chiar in timp record. mentalitatea poate face casa comuna, indiferent de zona de provenienta.oamenii solidarizeaza in momente de cumpana si disperare. incredibil?! dar, adevarat! asta inseamna VOLUNTARIAT.

tabloul intregii povesti din valea screzii mi-a trezit si mie simturile amortite si ratacite, de traiul bun prescris de dnul nostru presedinte....vizionarea , tot pe nepusa masa, a catorva emisiuni "VOLUNTAR DE PROFESIE", prezentate de alessandra stoicescu pe antena 2 mi-a zgandarit si mai mult nervii si frustrarea. asa ca m-am decis sa iau atitudine! si sa invat, sa ma documentez, perfectionez in aceasta profesie de voluntar. caci catedra mi-a tradat crezurile si simturile.

2012 a poposit deja in calendare si eu nu mi-am facut insemnarile pe acest an.m-am gandit sa fie un pic altfel, printr-un blog mai special. o pagina de blog, voluntara si ea.
voluntariat.sansa la viata!

voluntar, iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.