ce zi minunata a fost cea de ieri, 18 decembrie :) am intalnit oameni minunati, sensibili, gingasi, fragili, nobili si rari, in realitatea cruda si dura a celei de astazi. oameni, ce fac diferenta!!! si care, prin ceea ce sunt zi de zi, in viata lor, isi depasesc orice limite si orice conceptii prost intelese si judecate. binecuvantarea si sansa, stropul de noroc, de a ma afla in compania asemenor...... oameni, nu este deloc intamplatoare, stiu sigur!!! intalnirea lor, cu ei, m-a facut sa "ma trezesc" din starea de amorteala ce m-a stapanit in ultima perioada.si sa imi redoresc, mai mult ca oricand, sa traiesc!! sa ma bucur de ce am langa mine, in preajma mea, zi de zi. sa fac din ce am, o binecuvantare, o stare, o mica minune!!! sa daruiesc, sa ofer, sa dau...celor ce au nevoie de zambetul, imbratisarea, gandul si sufletul meu :) am reinvatat ce inseamna sa crezi in caracterul si sufletul unui om...pe care nu il cunosti, doar l-ai zarit, ca un nume sau ca o actiune, pe o retea de socializare. am redescoperit minunea de a fi om, printre oameni.ce cadou mai frumos mi-as fi putut dori pt. acest craciun?! niciunul, caci acesta este darul ce mi se potriveste si pe care l-am ravnit si asteptat atata timp :) iti multumesc, mosule pt. faptul ca existi!

as dori sa accentuez un lucru extrem de important: ideea crearii acestui blog este rezultanta dintre like-uri, comment-uri si intalnire in persona a unora dintre "spiridusii" ce au participat la caravana vaii screzii din ziua de 18 decembrie 2011. oameni ca mine, ca tine. cu mult sau cu putin. cu bucurii sau cu necazuri. cu asteptari sau deziluzii. cu suflet si prejudecati innabusite in cauze nobile. cu povesti proprii, anonime. oameni ce au reinvatat, daca au tins sa uite candva, ce inseamna necazul, durerea. oameni ce au dat mai departe, au impartit, au daruit. oameni frumosi in interior, greu incercati multi dintre ei. suflete sensibile ale caror lacrimi s-au preschimbat in zambet si stare de bine.

sunt onorata, binecuvantata si extrem de fericita ca i-am intalnit, fie si asa, pe fuga, in descarcatul portbagajelor intetate cu provizii fel si fel.

pe unii oameni insa, intentionez sa-i cunosc mai din- aproape, sa le stiu povestea si cum au reusit sa razbeasca, sa fie generosi, sa vrea sa daruiasca la randul lor mai departe. alaturi si impreuna cu ei, stiu sigur ca voi razbi si eu.

acelasi voluntar iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.