POVESTEA SPIRITULUI SFANT, PASAREA INTELEPCIUNII SAU PASAREA DE FOC

A fost odata o pasare de foc, care la inceputuri a fost si ea ca toate celelalte pasari..Ea insa se deosebea de toate celelalte prin faptul ca iubea foarte mult oamenii, in special copiii pe care ii ajuta in mod tainic pentru ca ea avea cheia tuturor stiintelor pamantesti; copiii, in joaca lor, o numeau "pasarea intelepciunii". De cate ori cineva, un copil, avea nevoie de vreun raspuns ori se afla in vreun pericol, se gandea la aceasta pasare, aceasta spunandu-i in mod tainic cheia; era atotprezenta. Si pentru ca avea un suflet plin de iubire, dragoste si bunatate, noaptea, penele ei deveneau stralucitoare si radiau precum razele de soare, incat in zborul ei parea o stea miscatoare. Oamenii mari ii spuneau "stea cazatoare" si se grabeau sa-si puna o dorinta la vederea sa, aceasta indeplinindule-o cu dragoste. Asa se face ca in acele vremi, cu totii traiau fericiti si in pace: copii si parinti iar pasarea de foc traia printre ei, gata oricand sa le sara in ajutor., veghiindu-i cu atotputernicia sa.

Dar veni o zi cand pasarea simti ca i se apropie moartea. Atunci, "pasarea intelepciunii" pentru ca iubea enorm de mult pamantenii isi arunca pentru ultima oara privirea spre oameni, corpul devenind de o stralucire orbitoare,de foc, si-si lua cu ultimile puteri zborul spre cer, spre inaltimi, acolo, spre casa cereasca, la Dumnezeu Tatal.In drumul spre cer, privind pamantenii cu dragoste, ochii sai plangeau abundent iar lacrimile cadeau pe pamant , transformandu-se in flori de crin alb si pur, pe care ingerii pazitori ai fiecarui copil ori om le culegea, formand coronite albe din flori de crin.

Se spune ca de atunci si pana astazi fiecare om ori copil, la sfarsitul zilei daca a savarsit fapte bune, implinindu-si indatoririle zilnice, ajutandu-i pe cei mai slabi decat el, primeste in dar o astfel de coronita; ingerul lui pazitor i-o aseaza tainic pe perna inainte de a adormi, visul devenindu-i o joaca cu ingeri, in care Isus si Fecioara Maria ii vegheaza cu dragostea lor eterna.

Bunicii nostri povestesc cum insusi Isus, fiul unic al lui Dumnezeu Tatal, in viata sa pamanteana a cules astfel de flori de crin.

Urma zborului sau suprem se vede uneori in zilele senine de vara, cand dupa ploaie rasare curcubeul, legatura tainica dintre cer si pamant.

De atunci, toti regii si reginele pamantului, la incoronare poarta coronita din flori de crin.

Pasarea intelepciunii sau de foc, a ramas acolo in inalturi pentru totdeauna, alaturi de Dumnezeu Tatal iar noi oamenii, daca ingenunchem in fata sa, si o rugam cu patima cheia vreunui raspuns, in dragostea-i nemarginita si nemuritoare ne asculta ruga. Ea se numeste cu adevarat Sfantul Duh, fiind atotputernica si eterna.Si cand noi dorim ca Ea sa vina la noi, ne facem semnul sfintei cruci: a Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh! Amin!

cum Pasarea Intelepciunii iubea oamenii, asa umil, in nemernicia mea de pacatos de rand, ii iubesc la randu-mi. si vreau sa reinvat ce inseamna a darui, a iubi, a fi bun, generos, a intelege suferinta si a o eredica cumva, intr-un fel...mai aparte, prin voluntariat :)

voluntar iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.