sansa la o viata decenta, de bun simt, incotro ?!

intreaga romanie este in flacari..arde incet, dar sigur, inspre cenusa si scrum.

oameni avuti, saraci, umili, needucati ori prea licentiati au iesit in strada pentru a-si exercita dreptul la viata....la traiul bun, incalcat cu buna stiinta de al tarii conducator.
demostratii fel si fel, mitinguri, pancarte, vorbe grele se scandeaza in continuu de vreo 5 zile incoace. violente nepermise, scapate de sub controlul autoritatilor (in) competente. mai exact, dezumanizare, rand pe rand, cu fiecare om agresat si batjocorit din exces de zel si abuz in serviciu.

o tara a nimanui, de cateva zile incoace.
conducerea se-mparte si ea, in pro si contra marinarului titanicului in delir.consecintele acestei degringolade ?! o alta zi de proteste! si autismul declansat al intregului echiapaj din cabina de conducere!

drepturile, libertatea, sansele egale, traiul bun, decent, de bun simt, incotro ?! ce ati facut cu ele stimati edili ?! unde le-ati aruncat ?! peste ce bord, al carei nave de croaziere ?!

si eu sunt un posibil protestatar, pasnic, recunosc, nu foarte impulsiv. si eu doresc sa-mi exercit drepturile incalcate printr-o contestatie in fata comisiei de exptertiza medicala. si acesta-i numai primul pas. caci vor urma si altii, iar de situatia o va impune, ma voi alatura miilor de oameni , in strada, pana vom ingheta de tot, si la trup, si la minte, si la suflet!!! ori, pana ce autismul va fi stabilizat, innabusit cumva, printre randurile echipajului dezertor!

romania ?! unde esti ?! romanule, ridica-te din somnu-ti cel de moarte si lupta pentru viata si libertatea ta, la naiba!!! pentru copiii tai! ca ei sa fie in fapt, salvarea intregului neam stramosesc!!! curaj, tupeu, indrazneala maxima!!!

Voluntariat...

Incep sa intampin piedici in acest demers nobil si rar, indraznet chiar.

Oare de ce anume este nevoie in abordarea sa pentru a fi si corect inteles?! De ce fel de argumente pertinente si puternice?! De ce fel de detalii si amanunte, poate iesite putin din conceptul de pertinent?! De ce fel de minti si inimi ?! De ce fel de strategii, plan de marketing, PR?! Hm..trebuie sa cercetez mai in adancuri decat as fi crezut. Sa imi alcatuiesc o abordare diferita, ingenioasa. Sa ating acele minti si inimi, aparent de neatins.

Care va fi modul, strategia?!Incapatanare, tatonare, informare, intoarcere continua la discutiile obtuze, pana ce va fi cedat o parghie.Acea parghie ce o putem transforma in ceva durabil, frumos, aparte, gingas, parghia dintre oameni si alti oameni.

A fi voluntar...oare este o provocare mult prea indrazneata?! Ce nu are aplicanti, participanti?! Oare este una dintre acele fise de post intangibile!?! Eu refuz sa cred aceasta.Si consider inca, cu toata taria, ca zerourile din rubrica de salariu nu vor face din acea fisa aparent intangibila, una dorita...oricate zerouri ar fi scrise si citite.

Multumirea interioara cui o lasam?! In ce rubrica o inscriem?! poate la hobby-uri, ca tot nu dam importanta acestora, in completarea fisei in cauza.Oare chiar nu avem nevoie de aceasta multumire interioara? Avem nevoie doar de zerouri care sa ne implineasca anumite dorinte exagerate si extravagante?! Nu stiu...eu personal, nu sunt intreaga doar cu zerouri in cont. Si pentru a ma completa, pt. a fi un tot, am disperata nevoie de multumirea interioara!!!

Sunt naiva, nu?! Stiu, nu esti singurul ce ma alinta astfel. DAR, numai asa pot eu sa exist..daruind, si bucurandu-ma nespus de un feedback pe masura daruirii mele! Si chiar de nu e asa, eu sunt multumita in sinea mea, sufletul meu zambeste! Ce sa fac, daca nu ma complac in situatii de pasivitate voita ori inconstienta...

Parinte drag, cu o cascada de ganduri si trairi ce ropota in contradictoriu, indrazneste sa fii altfel! indrazneste sa faci lucrurile din gand sa se si intample! indrazneste sa te implici! indrazneste sa iti pese, prin actiune, nu doar prin pasivitate! indrazneste sa vorbesti cu voce tare, clar, raspicat! indrazneste sa iti deschizi inima, depaseste-ti temerile si limitele!
indrazneste sa inveti, reinveti ce inseamna arta de a comunica, de o socializa, de a interactiona cu oameni, despre oameni! indrazneste sa impartasesti, sa te lasi mangaiat, sa ceri ajutorul, sa recunosti ca ai nevoie de sustinere, de indrumare specializata, informare corecta, la zi! indrazneste sa iti cunosti drepturile, sansele, optiunile reale de recuperare, tratamente speciale, terapii in beneficiul micutului / micutei tale! indrazneste sa ti le exerciti, ferm, bine argumentat si documentat, insa pe un ton cald, pertinent!
indrazneste sa iei atitudine! schimbarea incepe cu tine! abia apoi, treptat, cu tact, rabdare si buna vointa, diplomatie, si zambete largi, autentice, poti indrazni sa ai pretentii la un feedback pe masura!
Parinte drag, indrazneste sa imi dai mana! lasa-ma sa te tin de mana! lasa-ma sa iti arat ca imi pasa de tine si de micutul / micuta ta! pentru ca si eu, la randu-mi sunt parinte, si imi doresc ca micutii nostri, sa aibe sanse egale, reale in mijlocul celorlalti copii ai societatii noastre romanesti! imi doresc o lume mai buna pentru ei, unde predudecatile sa fie innabusite prin sustinerea unor astfel de cauze nobile, prin care investim in viitorul societatii romanesti. caci viitorul, sunt ei, copiii nostri, fie ei sanatosi, sau cu dizabiltati!

Un gand de parinte pentru tine, un alt parinte,
Voluntar,Iuliana Ionescu, mamica de Viviana si Victor.

chiar nu stiu cum va evolua acest gand, aceasta idee de voluntariat...cert este ca imi place cum este perceput de cei din juru-mi, pentru moment. sper sa nu intampin prea multe piedici si chipuri incruntate, obosite, ce nu schiteaza niciun semn. sunt constienta ca voi avea mult de furca in acest demers, ca va fi o lupta acerba cu mine insami mai ales..sa imi infrang anumite conceptii prost conturate si sa schimb de voi putea altele si mai prost conturate decat sunt ale mele. este de-a dreptul indraznet, poate chiar prea naiv, sa cred ca voi fi intampinata cu bratele deschise si cu zambete largi, autentice. ma astept la suficient de multe respingeri si atitudini deloc onorante, insa ma voi incapatana destul cat sa nu abdic de la ce mi-am pus in gand, sa nu-l tradez. am prins ideea si ca trebuie sa schimb eu insami putin din elan, din atitudinea-mi parca putin prea entuziasta.

credibilitatea , caci despre asta este vorba in voluntariat, se castiga al naibilor de greu. e nevoie de mult tact, o tona de rabdare, calm si echilibru. balanta nu are voie sa se miste, e musai sa stea pe loc, intr-un punct fix, pentru ca succesul sa fie in talerele sale. e o munca titanica, de sisif parese..sa tii balanta in perfect echilibru. insa, o voi risca si pe aceasta, sa tin balanta cat mai in echilibru. asa sa-mi ajute cerul si oamenii ce-i voi intalni in cale-mi! si de va fi si vreunul dintre ei, sa-mi puna piedici, fie, desi parca as prefera sa stea deoparte..daca de implicat si de daruit nu va voi ori chiar sti. imi va usura munca si imi va scuti nervii de o aparitie. si daca totusi se incapataneaza, ma voi incapata si eu :) de cedat, eu nu cedez!

acelasi voluntar, iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.

POVESTEA SPIRITULUI SFANT, PASAREA INTELEPCIUNII SAU PASAREA DE FOC

A fost odata o pasare de foc, care la inceputuri a fost si ea ca toate celelalte pasari..Ea insa se deosebea de toate celelalte prin faptul ca iubea foarte mult oamenii, in special copiii pe care ii ajuta in mod tainic pentru ca ea avea cheia tuturor stiintelor pamantesti; copiii, in joaca lor, o numeau "pasarea intelepciunii". De cate ori cineva, un copil, avea nevoie de vreun raspuns ori se afla in vreun pericol, se gandea la aceasta pasare, aceasta spunandu-i in mod tainic cheia; era atotprezenta. Si pentru ca avea un suflet plin de iubire, dragoste si bunatate, noaptea, penele ei deveneau stralucitoare si radiau precum razele de soare, incat in zborul ei parea o stea miscatoare. Oamenii mari ii spuneau "stea cazatoare" si se grabeau sa-si puna o dorinta la vederea sa, aceasta indeplinindule-o cu dragoste. Asa se face ca in acele vremi, cu totii traiau fericiti si in pace: copii si parinti iar pasarea de foc traia printre ei, gata oricand sa le sara in ajutor., veghiindu-i cu atotputernicia sa.

Dar veni o zi cand pasarea simti ca i se apropie moartea. Atunci, "pasarea intelepciunii" pentru ca iubea enorm de mult pamantenii isi arunca pentru ultima oara privirea spre oameni, corpul devenind de o stralucire orbitoare,de foc, si-si lua cu ultimile puteri zborul spre cer, spre inaltimi, acolo, spre casa cereasca, la Dumnezeu Tatal.In drumul spre cer, privind pamantenii cu dragoste, ochii sai plangeau abundent iar lacrimile cadeau pe pamant , transformandu-se in flori de crin alb si pur, pe care ingerii pazitori ai fiecarui copil ori om le culegea, formand coronite albe din flori de crin.

Se spune ca de atunci si pana astazi fiecare om ori copil, la sfarsitul zilei daca a savarsit fapte bune, implinindu-si indatoririle zilnice, ajutandu-i pe cei mai slabi decat el, primeste in dar o astfel de coronita; ingerul lui pazitor i-o aseaza tainic pe perna inainte de a adormi, visul devenindu-i o joaca cu ingeri, in care Isus si Fecioara Maria ii vegheaza cu dragostea lor eterna.

Bunicii nostri povestesc cum insusi Isus, fiul unic al lui Dumnezeu Tatal, in viata sa pamanteana a cules astfel de flori de crin.

Urma zborului sau suprem se vede uneori in zilele senine de vara, cand dupa ploaie rasare curcubeul, legatura tainica dintre cer si pamant.

De atunci, toti regii si reginele pamantului, la incoronare poarta coronita din flori de crin.

Pasarea intelepciunii sau de foc, a ramas acolo in inalturi pentru totdeauna, alaturi de Dumnezeu Tatal iar noi oamenii, daca ingenunchem in fata sa, si o rugam cu patima cheia vreunui raspuns, in dragostea-i nemarginita si nemuritoare ne asculta ruga. Ea se numeste cu adevarat Sfantul Duh, fiind atotputernica si eterna.Si cand noi dorim ca Ea sa vina la noi, ne facem semnul sfintei cruci: a Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh! Amin!

cum Pasarea Intelepciunii iubea oamenii, asa umil, in nemernicia mea de pacatos de rand, ii iubesc la randu-mi. si vreau sa reinvat ce inseamna a darui, a iubi, a fi bun, generos, a intelege suferinta si a o eredica cumva, intr-un fel...mai aparte, prin voluntariat :)

voluntar iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.

ce zi minunata a fost cea de ieri, 18 decembrie :) am intalnit oameni minunati, sensibili, gingasi, fragili, nobili si rari, in realitatea cruda si dura a celei de astazi. oameni, ce fac diferenta!!! si care, prin ceea ce sunt zi de zi, in viata lor, isi depasesc orice limite si orice conceptii prost intelese si judecate. binecuvantarea si sansa, stropul de noroc, de a ma afla in compania asemenor...... oameni, nu este deloc intamplatoare, stiu sigur!!! intalnirea lor, cu ei, m-a facut sa "ma trezesc" din starea de amorteala ce m-a stapanit in ultima perioada.si sa imi redoresc, mai mult ca oricand, sa traiesc!! sa ma bucur de ce am langa mine, in preajma mea, zi de zi. sa fac din ce am, o binecuvantare, o stare, o mica minune!!! sa daruiesc, sa ofer, sa dau...celor ce au nevoie de zambetul, imbratisarea, gandul si sufletul meu :) am reinvatat ce inseamna sa crezi in caracterul si sufletul unui om...pe care nu il cunosti, doar l-ai zarit, ca un nume sau ca o actiune, pe o retea de socializare. am redescoperit minunea de a fi om, printre oameni.ce cadou mai frumos mi-as fi putut dori pt. acest craciun?! niciunul, caci acesta este darul ce mi se potriveste si pe care l-am ravnit si asteptat atata timp :) iti multumesc, mosule pt. faptul ca existi!

as dori sa accentuez un lucru extrem de important: ideea crearii acestui blog este rezultanta dintre like-uri, comment-uri si intalnire in persona a unora dintre "spiridusii" ce au participat la caravana vaii screzii din ziua de 18 decembrie 2011. oameni ca mine, ca tine. cu mult sau cu putin. cu bucurii sau cu necazuri. cu asteptari sau deziluzii. cu suflet si prejudecati innabusite in cauze nobile. cu povesti proprii, anonime. oameni ce au reinvatat, daca au tins sa uite candva, ce inseamna necazul, durerea. oameni ce au dat mai departe, au impartit, au daruit. oameni frumosi in interior, greu incercati multi dintre ei. suflete sensibile ale caror lacrimi s-au preschimbat in zambet si stare de bine.

sunt onorata, binecuvantata si extrem de fericita ca i-am intalnit, fie si asa, pe fuga, in descarcatul portbagajelor intetate cu provizii fel si fel.

pe unii oameni insa, intentionez sa-i cunosc mai din- aproape, sa le stiu povestea si cum au reusit sa razbeasca, sa fie generosi, sa vrea sa daruiasca la randul lor mai departe. alaturi si impreuna cu ei, stiu sigur ca voi razbi si eu.

acelasi voluntar iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.

18 decembrie 2011, ora 9 si jumatate dimineata, parcare kauffland, cartier albert. ( dupa mcdonalds, pe dreapta, zona de nord a orasului ploiesti, inspre iesirea din oras)

povestea acestei zile incepe putin mai in urma, cand o doamna distinsa in grad si fel de a fi, mi-a aruncat o vorba, pe fuga, printre cele deja alergate pe care le schimbam intre o masina de spalat,aspirator, gatit, decorat si cadourile de sub brad- eu, si pregatirea pt. petrecerea de craciun de la sediu, si a cadourilor copiilor angajatilor- ea.
o stire a tot circulat pe vestita retea de socializare, face book. stirea suna cam asa:" incendiu de proportii la asezamantul de copii si batrani din valea plopului.cantina si sala de mese complet distruse, arse, facute scrum.peste 400 de copii, au ramas fara acoperis si provizii, in prag de craciun.parintele tanase, ingerul acestui loc si al acestor suflete, este din nou la datorie, in post." valea plopului.valea screzii.valenii de munte. judetul prahova.romania.
mi-a incoltit o idee fulger in gand, sa pregatesc si eu, din multul sau picul ce il am, un pachet pentru copii si cele necesare, in momente de maxima urgenta. gandit si facut, pregatit.
apoi, bineinteles, ca facebook-ul ne-a oferit posibilitatea sa schimbam opinii si pareri despre aceasta stire a momentului.s-a dat drumul la mobilizare, la adunare.
asociatia pro vita, dna oana tataru, apoi, gabriel alecu, simona dragutescu au fost persoanele cu care eu am intrat in contact, pe nepusa masa, dupa ce am dat cateva like-uri si comment-uri la aceasta stire. a inceput agitatia..transportul! s-a rezolvat , desigur, cum altfel, intr-o astfel de cauza .
uitasem, sau pur si simplu chiar nu m-am gandit, am omis de fapt, care este rolul meu in aceasta situatie total inopinanta si nepremeditata?! VOLUNTAR!

valea screzii. agitatie mare.masini mari, mici.oameni si oameni. portbagaje pline, intetate cu provizii, alimente, si alte produse trebuincioase. si frig!! foarte frig!
nu ne cunosteam om cu persoana, decat din mers, din schimbul de comment-uri pe facebook. unii erau deja profesionisti in astfel de cauze.si cu totii, impreuna, adunati din toate colturile tarii, si la propriu si la figurat, am devenit, pe nesimtite, VOLUNTARI!
ce inseamna aceasta sintagma, acest cuvant...18 decembrie 2011, valea screzii, precum scrie pe insigna mea de pe geaca.
deci: constiinta romaneasca, bat-o vina, poate fi trezita....si chiar in timp record. mentalitatea poate face casa comuna, indiferent de zona de provenienta.oamenii solidarizeaza in momente de cumpana si disperare. incredibil?! dar, adevarat! asta inseamna VOLUNTARIAT.

tabloul intregii povesti din valea screzii mi-a trezit si mie simturile amortite si ratacite, de traiul bun prescris de dnul nostru presedinte....vizionarea , tot pe nepusa masa, a catorva emisiuni "VOLUNTAR DE PROFESIE", prezentate de alessandra stoicescu pe antena 2 mi-a zgandarit si mai mult nervii si frustrarea. asa ca m-am decis sa iau atitudine! si sa invat, sa ma documentez, perfectionez in aceasta profesie de voluntar. caci catedra mi-a tradat crezurile si simturile.

2012 a poposit deja in calendare si eu nu mi-am facut insemnarile pe acest an.m-am gandit sa fie un pic altfel, printr-un blog mai special. o pagina de blog, voluntara si ea.
voluntariat.sansa la viata!

voluntar, iuliana ionescu, mamica de viviana si victor.