"Copilul Nimanui", un film despre SD
O pereche tanara de parinti, ce au intampinat fiecare dintre ei situatii
grele de-a lungul timpului, atat cu ei insisi cat si cu membri
familiilor lor, au crezut ca fericirea le-a batut intr-un sfarsit la
usa, cand pe langa baietelul maricel ce il aveau deja, a aparut in viata
lor o minune dubla: o pereche de gemeni, tot baietei. Dar, nu, aceasta
fericire va fi umbrita de vesnica si dintotdeuna preluare a controlului
de catre unul dintre membri familiei, in acest caz, al mamei mamei
baietelului si gemenilor. Si, astfel se porneste un intreg calvar, o
intreaga disputa de controlare a puterii, de manipulare, de
posesivitate, de revarsare a asa presupusei si invocatei dragoste
parintesti, doar, aparenta liniste din sanul familiei si daruire, este
brusc intrerupta de momentul in care se afla ca unul dintre gemeni este
un bebelus cu necesitati speciale, mai exact, purtator al Sindromului
Down. Si intregul calvar, iad, se dezlantuie cand mama lor decide sa-l
dea inspre adoptie, considerand ca nu ii poate oferi ingrijirea speciala
de care are nevoie. Ea intalneste o pereche de parinti ce au in grija
15 copii cu necesitati speciale, ca si a bebelusului ei, 11 dintre ei
fiind la randul lor adoptati. Frica de necunoscut, si a faptului ca nu
este capabila sa ii ofere ceea ce are el nevoie in cresterea lui mai
aparte, declanseaza un razboi in famila ei, parintii pe de o parte, si
fratii, pe de aceeasi, parte, se pare. Mama ei nu accepta ca ea sa-l dea
pe bebelus inspre adoptie, fiind de parere ca dragostea din familie si
protectia, atentia nemasurata, scapata de sub control, il vor face sa
fie un copil fericit peste ani.nu asta opineaza insa si mama baietilor, 3
la numar.
Astfel, se calca peste orice asa zisa dragoste parinteasca, se
terfeleste caracterul si deciziile unui copil, ce acum este adult si
parinte, la randul lui, doar din dorinta exagerata de a detine controlul, puterea, manipularea, setea de a castiga
mereu, indiferent prin ce scop si mijloc, destrama definitiv asa
aparenta familie mare si fericita, aceasta holograma. Si, desigur, se
apeleaza la orice metode, fie ca depasesc limitele normalului sau
nu. Procesul intentat de mama fiicei sale, de a nu da copilul inspre
adoptie, si de a-l da bunicilor inspre crestere, ei stiind exact ce
necesitati aparte are bebelusul, desigur, a incins spiritele si la
propriu si la figurat si a impins limitele mult prea departe decat s-ar
fi putut anticipa. Impactul a distrus orice firmitura posibila sa mai
repare, reintregeasca familia mare. Si fratii au indraznit sa aibe
propria lor parere, intr-un sfarsit.parere, ce nu prea a fost pe aceeasi
lungime de unda cu a mamei lor. Si asa zisa conformare a mamei lor, la
aflarea deciziei judecatorului, in favoarea familiei cu 15 copii cu
nevoi speciale, deci, a adoptiei bebelusului purtator al SD, va prinde
iar culoare cand vine pe lume, bebelusul unuia dintre frati, el trasand
din timp limitele, cand si unde sa nu se exagereze cu dragostea si
protectia nemasurata. Setea si pofta de control s-a reaprins, iar masca
de intelept si fair-play purtata acum de bunici, aceeasi bunici, care au
trecut peste dragostea si intelegerea unuia dintre proprii lor copii,
zambeste sarcastic, cand de dupa usa, fiica ce tocmai a fost pusa la
zid, o vede din prag. Finalul este genial!
Eu nu cred in resemnarea si cainta bunicei. Poate ma insel, spre binele macar al unora dintre copii si nepoti.
Am trait si inca mai traiesc, in peajma mea, cu un astfel de personaj
posesiv, orbit de control si putere. Dragostea ce o proclama si o invoca,
chiar nu scuza scopul si mijloacele ce le-a ales sa tina aproape o
familie unita. unii oameni, oricat si orice, si oricum i-ai aborda,
chiar nu au capacitatea sa reflecteze si sa vada si dintr-un alt punct
de vedere.sunt setati, precum un program de calculator, sa vada, sa
gandeasca si sa simta numai intr-un singur mod, asa cum vor ei. Nu
accepta o alta parere, o alta posibilitate. Ei detin controlul,
indiferent daca este si unul normal. Asta nu are nici cea mai mica
importanta. Dragostea lor bolnava, si protectia exagerata, orgoliul
scapat de sub control, sunt cele ce le guverneaza viata lor si pe cea a
celor din jur, desigur. Manipularea le este icoana, Dumnezeu este luat in
deradere, doar de fatada, pt. eticheta ireprosabila in fata lumii
intregi. Generozitatea aparenta, ascunde numai ipocrizie si nimicnicie. Mintea le este de mult o leguma, in coma.sufletul si l-au vandut de mult
si pe el, pe ovatiunea publicului nestiutor.
Eu inca mai cred intr-o plata a acestor modalitati nepotrivite
parintesti de a creste, educa si iubi un copil. Si faptul ca am indraznit
sa ma rascol impotriva unui asemenea comportament, mi-a adus, cum era
si de asteptat, o existenta aproape imposibil de suportat. Dar, tocmai
aceasta situatie dificila, ma face o supravietuitoare fericita, caci da,
am scapat de frica, de teama, de groaza de a ma afla sub controlul unui
om bolnav.
Si, acum, chiar de mai am ceva probleme de rezolvat cu mine insumi,
sunt capabila sa ripostez, sa imi sustin ideile, sa mi le fac daca nu
respectate si acceptate, macar neapelate.
Dragostea, protectia, educarea, cresterea, indrumarea, atentia,
daruirea, mustrarea, reprosul, isi au proportionalitatea lor bine
stabilita, de o lege nescrisa, asa cum tot aceasta lege nescrisa a admis
astfel de oameni sa existe si astfel de situatii sa fie
infruntate,acceptate, manuite. Este loc sub soare, pt. toti, insa, nu si
in inima si viata mea. Am puterea sa decid cine imi ramane alaturi, si
pe cine sa indepartez, cu voce tare ori tacit. Its about choices, after
all! MY CHOICES, NOT YOURS !
Si alegerea mea este sa ador si sa protejez, insa nu cu orice pret, fericirea si bunastarea familiei mele, de acum :))
